Boala Parkinson – simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

Boala Parkinson: ce este, când apare și cum se diagnostichează corect

Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă după Alzheimer și afectează predominant persoanele cu vârste între 40 și 70 de ani, cu un vârf între 60-70 de ani. Boala are o evoluție progresivă. Ea începe cu ani înainte de debutul simptomelor clinice și este mai des întâlnită la bărbați.

Ce este boala Parkinson? Cauze și mecanisme

Boala Parkinson apare ca urmare a unui proces degenerativ al sistemului nervos central, ce include pierderea celulelor dopaminergice din substanța neagră mezencefalică. Aceste celule sunt neuroni specializați care produc și eliberează dopamina care asigură buna funcționare a creierului. Scăderea producției de dopamină afectează controlul mișcărilor, ducând la simptome motorii și non-motorii.

Semnele de debut ale bolii Parkinson

Simptomele inițiale pot fi discrete și ușor de trecut cu vederea:

• tremor fin al unui deget, al mâinii, piciorului sau bărbiei

• rigiditate musculară

• dificultate la mers sau la schimbarea poziției (ex.: ridicarea din scaun)

• scris mic și înghesuit (micrografie)

• postură aplecată înainte

• mimică facială redusă (față „ca o mască”)

Simptomele majore ale parkinsonismului

Parkinsonismul este definit prin asocierea mai multor semne clinice:

1. Tremor de repaus

• apare timpuriu, prezent la aproximativ 70% dintre pacienți

• se reduce în somn și în timpul exercițiilor fizice

2. Hipokinezie

• dificultate în inițierea mișcărilor

• blocaje motorii (freezing), mers cu pași târșâiți

3. Bradikinezie

• realizarea lentă a mișcărilor

• afectează activitățile zilnice și autonomia

4. Rigiditate musculară

• fenomen de „roată dințată”

• diminuarea mișcărilor automate (ex.: lipsa balansului brațelor)

5. Tulburări de postură și echilibru

• trunchiul aplecat înainte, cap proiectat înainte

• mers cu pași mici, risc crescut de căderi

Simptome non-motorii

• somn agitat

• hipomimie (fața fără expresie)

• hipofonie și vorbire neclară

• dificultăți de înghițire

• tulburări cognitive (memorie, confuzie)

• depresie și anxietate

• constipație

Cum se pune diagnosticul de boală Parkinson

RMN-ul și CT-ul nu evidențiază modificări specifice, dar ajută la excluderea altor boli. În ultimii ani, se utilizează și investigații radioizotopice specializate pentru completarea diagnosticului.

Evaluarea severității bolii permite monitorizarea evoluției și ajustarea tratamentului.

Tratamentul bolii Parkinson

Tratamentul nu vindecă boala, dar poate ameliora semnificativ simptomele și poate asigura ani de viață cu evoluție lentă.

Abordarea optimă este multidisciplinară, implicând neurologul, medicul de familie, gerontologul, specialistul în recuperare medicală, kinetoterapeutul, terapeutul ocupațional, logopedul și psihologul.

1. Tratament medicamentos

Opțiunile terapeutice includ:

Terapie dopaminergică

• crește nivelul de dopamină

• Levodopa (nu se administrează împreună cu mese hiperproteice)

Agoniști dopaminergici și alte medicamente nondopaminergice

• anticolinergice

• medicamente cu acțiune asupra altor neurotransmițători

Medicație neuroprotectoare și adjuvantă

• pentru controlul depresiei, anxietății și simptomelor emoționale

• este prescrisă de medicul psihiatru

2. Tratament chirurgical

Stimularea cerebrală profundă (Deep Brain Stimulation – DBS):

• implică implantarea de electrozi în zone specifice ale creierului

• poate reduce rigiditatea, tremorul și bradikinezia

3. Rolul dietei

O alimentație echilibrată este importantă:

• aport adecvat de calciu, vitamina D și proteine (consumate separat de administrarea levodopei)

• fibre pentru prevenirea constipației

• este importantă dieta personalizată, realizată de medici specializați

4. Exercițiul fizic și reabilitarea

Exercițiile fizice pot îmbunătăți utilizarea dopaminei, coordonarea, echilibrul și mersul. Nu opresc evoluția bolii, dar reduc rigiditatea și riscul de căderi.

Se recomandă:

• mers pe bandă

• pedalare (bicicletă ergonomică)

• tai chi, yoga

• 3–4 ședințe pe săptămână, câte o oră

La Bio Terra Med Primăverii aveți la dispoziție, pe bază de abonament, toate aceste facilități.

Exerciții contrarezistive și scripetoterapie

• efectuate de două ori pe săptămână

• pot ameliora rigiditatea, bradikinezia și tremorul

Intensitatea antrenamentelor, durata și frecvența sunt esențiale pentru obținerea unor beneficii stabile în timp.

5. Rolul specialistului în terapie ocupațională

La domiciliu, terapeutul poate recomanda:

• îndepărtarea obiectelor periculoase (covoare, cabluri)

• instalarea barelor de sprijin

• covoare antiderapante

• iluminare adecvată

• adaptarea mobilierului

• utilizarea cadrului de mers la nevoie

• terapia prin dans pentru mobilitate și echilibru

6. Logopedie și terapie pentru vorbire și înghițire

Logopedul poate îmbunătăți:

• claritatea vorbirii

• forța vocală

• siguranța la înghițire

• încrederea socială a pacientului

Terapia asistată prin realitate virtuală devine tot mai utilizată în reabilitarea funcțională.

Concluzie

Boala Parkinson influențează multiple aspecte ale vieții. O abordare multidisciplinară, tratamentul personalizat și un program constant de exerciții fizice pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și independența pacientului.