Când devii părinte pentru prima oară, esti supus unei avalanșe de sfaturi contradictorii în ceea ce privește alimentația bebelușului tău. 

Până la 1 an este un prim moment de creștere și schimbări, iar ceea ce mănâncă bebelușii influențează puternic greutatea lor corporală pe termen lung, sănătatea, activitatea metabolică, sistemul imunitar și modul în care organismul va îmbătrâni.

Sigur că alăptarea este modul de hrănire optim în primele 6 luni, atât pentru mamă cât și pentru bebeluș, dar mamele nu trebuie să se simtă vinovate dacă nu pot hrăni bebelușul exclusiv la sân. Pot exista probleme medicale care impiedică alăptarea.

După vârsta de 6 luni, treptat, începem diversificarea alimentației.

Rolul medicului cu specializare în Nutriție este îndreptat către mama copilului cu vârsta între 0 și 2 ani.

• În prima etapă – pentru a o ajuta cu planuri de nutriție optime pentru ea și, implicit, pentru bebelușul pe care îl alăptează. Există, în anumite condiții, necesitatea suplimentării alimentației bebelușului cu vitamine, minerale și probiotice (mame cu alimentație vegană, naștere prin cezariană, mame cu anumite carențe metabolice). NU ADMINISTRAȚI ASTFEL DE SUPLIMENTE FĂRĂ RECOMANDAREA MEDICULUI!!!

• În etapa a doua – cu planuri de nutriție adecvate pentru mama care a încetat să alăpteze și recomandări și planuri de nutriție optime pentru bebelușul care are nevoie de o nutriție potrivită fiecărei etape de creștere, pentru a susține o stare optimă de sănătate, prin aportul echilibrat de elemente nutritive din surse naturale.

După ce copilul a trecut de vârsta de 2 ani, contrar aparențelor, așteptărilor sau speranțelor părinților, lucrurile nu devin mai ușoare. Copiii nu își cumpără si nici nu își prepară singuri mâncarea. Prin urmare, părinții sunt singurii responsabili pentru alimentația care asigură un start sănătos în viața copiilor lor!

1. Mediul familial:

• Familia de origine (mama + tata) – orice perturbare în relația părinților, chiar dacă aceștia sunt convinși că pot ascunde foarte bine lucrurile sau copilul „nu vede”, se reflectă în perturbarea alimentației copilului. De la simple ridicări de ton și până la hărțuire și abuzuri – fizice, psihologice, emoționale ale unuia dintre părinți asupra celuilalt și / sau deopotrivă și asupra copilului.
• Familia extinsă – bunici, unchi, mătuși. Știm cu toții că unul dintre lucrurile care ne erau dragi la bunicii noștri era acela că „ne scăpau” dulciuri, de exemplu. Fără știrea sau acordul părinților. Sau că „ne făceau toate poftele”. Dar și că ne îndemnau să mâncăm cât mai mult „să creștem mari”. Nu neaparat sănătoși, dar mari. Și în stilul acesta mulți dintre noi am crescut mari…la figurat. Reușesc părinții de astăzi să se lupte cu cutumele și, în același timp reușesc ei să fie un exemplu bun în mod real pentru copiii lor?

2. Mediul social

• grădinița, școala
• cercul de prieteni
• societatea în ansamblul ei

3. Modelul cultural din mediul familal, dar și din cel social.

4. Nivelul de educație (nu facem referire doar la educația școlară) – în primul rând al părinților și apoi al tuturor factorilor de influență care apar în viața copilului.

5. Bagajul genetic al copilului și predispozițiile sale către dezvoltarea anumitor afecțiuni.

Toate cele de mai sus pot genera perturbări emoționale, psihice și fizice care se reflectă – mai cu seamă – în pertubarea comportamentului alimentar al copilului.

Din ce în ce mai mult, în societatea noastră, medicul cu specializare în Nutriție și psihologul, trebuie să devină o prezență constantă în viața familiei.