Sari la conținut 
Unii medici vă vor spune că postul e bun. Alții – că postul e rău. Care este adevărul?
Postul religios este o practică veche, prezentă în mai multe tradiții religioase: creștinism, islam, iudaism, hinduism, budism etc. În acest articol ne vom concentra în principal pe conceptul postului creștin, dar îl completăm cu informații relevante din istorie și studii științifice actuale despre efectele postului asupra sănătății fizice, mentale și emoționale.
Acest articol este unul general și nu înlocuiește recomandările personalizate pe care vi le pot oferi medicii și psihologii.
Mică incursiune în istorie și religie
Încă de dinainte de perioada pe care o numim antichitate oamenii au încercat să-și explice diferite fenomene – atât din interiorul corpului cât și din exteriorul acestuia, din natură. Dintotdeauna, însă, oamenii au simțit că e ceva mai presus de ei și de simpla existență. Sau, mai bine zis, au vrut să creadă asta pentru a-și putea explica “rațional” tot felul de lucruri, dar și pentru că noi, oamenii suntem construiți astfel încât – indiferent de vârstă – să căutăm sufletește refugiul în brațele cuiva sau să “ne vărsăm” sufletul cuiva, sau să sperăm că viața nu se termină odată cu moartea fizică a corpului și multe altele.
Așa au apărut zeii. Legendele ne spun că ei îi invățau pe oameni ce să facă și cum să facă, îi educau și ghidau pe parcursul întregii vieți, dar îi și pedepseau când era cazul, trimițându-le molime sau fenomene meteo inexplicabile.
Dar putea oricine să vorbească cu zeii? Sigur că nu. Doar o mână de oameni – cei considerați înțelepții sau bătrânii triburilor care erau și conducătorii acestora.
Au trecut secole și milenii, oamenii au început să se așeze în diverse locuri. Viața nomadă lua locul vieții așezate. Pentru că, între timp, oamenii au descoperit agricultura și acest lucru i-a ajutat să-și procure surse de hrană fără să mai călătorească pentru a le descoperi. Rolul comunicării cu zeii a fost luat de conducătorii cetăților / regatelor / imperiilor și de preoți. Iar preoții, care la vremea antichității erau și bărbați și femei, slujeau una sau mai multe zeități. Pentru că ei erau primii și cam singurii care aveau acces la cunoașterea din epocile respective. Iar acești oameni erau la fel ca ceilalți – cu bunele și mai puțin bunele lor. Iar oportunismul și setea de putere nu sunt concepte inventate de omul modern.
Mult mai târziu, însă, oameni din zone diferite ale lumii locuite pe atunci, încep să îmbrățișeze ideea de a se închina unei singure entități supreme – Dumnezeu (care primește una sau mai multe denumiri în fiecare credință religioasă) . Isus, la vremea sa, a fost un profet sau, cum mai e denumit – Învățător. Mai târziu, adepților învățăturilor lui Cristos li s-a spus creștini. Dar religia în forma ei de azi este statutată abia în secolul IV, în urma Conciliului de la Niceea.
Ce sunt, de fapt, textele / cărțile sfinte?
Niște compendii care conțin povești care transmit informații despre istorie, geografie, societate, politică, dar mai ales – educă populația. Hai să luăm un exemplu simplu: se spune că Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și în a șaptea zi s-a odihnit. Ce avem noi, în zilele noastre legat de acest lucru? Weekend-ul. Pentru că omul nu poate munci non-stop. Corpul, mintea și sufletul au nevoie de repaus.
Ce erau sărbătorile sfinților?
Erau tot zile libere în care oamenii erau îndemnați să petreacă, sau, dimpotrivă, să stea mai liniștiți, să facă introspecție, să-și analizeze și reevalueze viața. Dar, în afară de acele zile punctuale, religiile (nu doar în creștinism regăsim aceste aspecte) îi învățau pe oameni cum să se pregătească pentru acele sărbători. Unul dintre elemente era, și este și astăzi, postul.
Ce este postul și care erau și sunt direcțiile pe care se desfășoară acesta?
Pentru educarea populației trebuiau create povești. Aceasta este cea mai simplă și mai eficientă metodă prin care oamenii, indiferent de vârstă, pot fi educați. Mai mult, aceste povești explicau într-un limbaj accesibil normele de conduită și acțiunile care trebuiesc urmate de către oameni.
Postul, în creștinism, atinge toate dimensiunile ființei umane – fizică, psihică și emoțională.
Postul fizic
Pentru că religiile au avut ca puncte de origine preponderent zone geografice calde și foate calde, pentru că știința nu era atât de avansată ca în zilele noastre și pentru că populația trebuia nu doar educată, ci și menținută în parametri optimi de sănătate pentru a putea munci și produce, explicațiile au fost îmbrăcate în povești.
- Nu exista electricitate, deci nu existau frigidere. Carnea și produsele din carne, laptele sau ouăle se “strică” foarte repede. Bacteriile se înmulțesc cu o viteză uluitoare. Așa că populația era mult mai predispusă la îmbolnăviri și moarte. Pe scurt – produsele de origine animală.
- Organismul uman este construit astfel încât să funcționeze în parametri optimi când primește o varietate de nutrienți, atât de origine animală, cât și de origine vegetală. Cu cât s-a schimbat mai mult viața oamenilor – de la viața nomadă la viața așezată, cu atât gradul de confort a crescut mai mult și consumul de produse de origine animală tindea să devină și el dominant. Așa că au început să apară alte boli în rândul populației, mai ales în rândul celor bogați, care ăși permiteau să consume carne în mod frecvent. Guta este un bun exemplu în acest sens.
- Impactul lipsei de varietate în alimentația oamenilor nu este doar de ordin fizic, însă. Ai observat și tu, poate, că atunci când ai o nutriție variată și echilibrată ești mai plin(ă) de energie, ai o stare de spirit mai bună și creierul funcționează mai bine.
În antichitate, mai exista o explicație – populația nu avea acces la produse de origine animală la fel cum aveau cei din clasele dominante. Din dovezile primare descoperite din perioadele Egiptului antic, de exemplu, descoperim azi că cei care lucrau la piramide nu erau sclavi, ci muncitori angajați. Ei erau plătiți în bani, carne și bere. Pentru că aveau nevoie de proteinele din aceste alimente (da, și berea este tot aliment), deoarece munca lor era preponderent fizică și grea. În creștinism, postul fizic mai are și rolul de a explica perioada de pauză de la mâncatul de alimente de origine animală prin bucuria cu care vei savura ulterior aceste produse. Desigur, într-un mod echilibrat, am spune noi, cei care știm cât de pline sunt camerele de gardă ale spitalelor în perioadele de sărbători, când oamenii exagerează cu mâncarea. De unde și expresia “se bat turcii la gura ta”. 🙂
În esență, postul fizic are rolul de a echilibra nutriția și de a optimiza funcționarea organismului.
Studiile arată că perioadele regulate de post sau de reducere a consumului caloric (postul intermitent) pot avea anumite beneficii la persoanele sănătoase, printre care:
- reducerea inflamației
- scăderea valorilor glicemiei
- scăderea inflamației
- sprijinirea mecanismelor de curățare celulară (autofagie)
Totodată, postul neadaptat poate produce deficiențe de vitamine și minerale sau slăbire excesivă mai ales la persoanele cu:
- boli cronice,
- tulburări de alimentație,
- diabetici și
- femeile însărcinate.
Din acest motiv mulți medici recomandă să discuți cu un specialist înainte să începi să ții posturi lungi sau restrictive.
Pentru că ne aflăm în postul Paștelui, iată ce ne recomandă doamna dr. Andreea Theodoru: medic specialist Endocrinologie și Nutriție
“Postul Paștelui poate reprezenta ocazia perfectă de a beneficia de primele legume aleanului: spanac, ștevie, lobodă, leurdă, salată verde, ridichi, ceapă și usturoi verde, atât de bogate în minerale și vitamina C și atat de importante în combaterea asteniei de primăvară și în menținerea unei bune funcționări a organismului.”
Vă readucem în atenție și un video postat pe canalul nostru de YouTube, cu doamna dr. Adriana Nae – medic nutriționist și apoi, vom merge mai departe cu explicarea postului psihic.
Postul psihic sau dezvoltare personală?
În dezvoltarea personală există conceptul conform căruia e important să fim atenți la gândurile noastre, pentru că realitatea fiecăruia dintre noi este dată de gândurile pe care le avem. În antichitate nu era nimeni preocupat de dezvoltare personală în parametrii pe care îi cunoaștem azi. Și atunci, cum puteau fi educați oamenii? Tot prin povestea din spatele lucrurilor care trebuiau făcute în acest sens. Adică:
- Cumpătarea alimentară se extindea ca valoare și asupra propriilor gânduri și comportamente.
- Ce trebuiau să facă oamenii pe perioada postului?
- Să-și curețe gândurile – adică să elimine gândurile negative, ura, invidia, dorința de răzbunare, bârfa etc.
- Să-și ceară iertare și să ierte – “Și ne iartă nouă greșalele noastre / Și nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită (adică să nu mai gândim “de rău” pe cei din jurul nostru și să nu mai facem lucruri rele / Și ne izbăvește de cel rău (adică să ne formăm reflexele de a nu mai gândi și acționa negativ la adresa noastră (autosabotajul) și a celor din jur., astfel încât să nu mai revenim la tiparele negative)”
- Să fie mai atenți la volumul de stres și să ia această perioadă pentru recalibrarea gândurilor și acțiunilor.
Vi se par actuale recomandările antice? Ei bine, da, ele sunt recomandări perene, pentru că biologic, ființa umană funcționează în aceiași parametri de bază, indiferent de secolul în care trăiește, dar adaptat la acesta.
Din perspectiva psihologiei moderne, perioadele de reflecție, reducere a stimulilor și a impulsivității (precum cele din post) pot fi asociate cu o scădere percepută a stresului și o creștere a satisfacției legate de viață în general, la unele persoane. Observațiile referitoare la postul rapid (ex: Ramadanul) arată că, în contexte comunitare susținute, postul poate spori sentimentul de apartenență, sens și spiritualitate, dar poate, pe de altă parte, să exacerbeze anxietatea sau depresia la persoanele vulnerabile. Tehnicile psihologice (TCC, mindfulness etc.) oferă instrumente structurate pentru a lua, în mod conștient, distanță de gândurile negative și limbajul critic într-un mod mai puțin ascetic și mai accesibil pentru lumea contemporană.
Doamna psiholog Petronela Mihai ne clarifică și mai mult acest capitol.
„Iertarea este darul pe care ți-l faci ție, nu celuilalt.” Din perspectiva Terapiei Cognitiv-Comportamentale, ideea de „a-ți curăța gândurile” nu este formulată ca eliminare completă (pentru că gândurile negative apar automat), ci ca identificare, evaluare și restructurare cognitivă.
Terapia cognigtiv-comportamentală (TCC) te ajută astfel::
- Să identifici gândurile automate negative (de tip ură, invidie, răzbunare etc.) și să le evaluezi realist.
- Să înveți să pui sub semnul întrebării gândurile disfuncționale și să le înlocuiești cu alternative mai echilibrate.
- Să observi fără judecată apariția gândurilor negative și să alegi răspunsuri comportamentale constructive.
- Să reduci ruminația și interpretările ostile prin restructurare cognitivă.
- Să dezvolți gânduri alternative bazate pe dovezi care favorizează iertarea și reglarea emoțională.
Pe scurt, în TCC nu „ștergem” gândurile precum ura sau dorința de răzbunare, ci lucrăm pe:
- Conștientizare – ce gândesc automat,
- Reevaluare – cât de realist/util este,
- Înlocuire – cu gânduri pozitiv-constructive,
- Comportament – alegeri conectate cu valori pozitive, cum ar fi iertarea.
Postul emoțional
Emoțiile, indiferent de natura lor, ne însoțesc pe tot parcursul existenței noastre. Ele apar și înainte și după formarea gândurilor noastre.
De exemplu: nu te gândești că cineva apropiat îți va face o surpriză azi. Când surpriza are loc, simți un val de emoții. De la momentul în care copilul tău vine și te ia brusc în brațe și-ți spune cât de mult te iubește, până la o petrecere surpriză sau o promovare la care nu te așteptai. Dar surprizele nu sunt întotdeauna pozitive și, de aceea, în situațiile negative și primele emoții pe care le simți au aceeași polaritate – furie, repulsie, indignare, revoltă, ură etc. După formarea gândurilor legate de o întâmplare, însă, ține de tine ce alegi. Alegi polaritatea negativă a emoțiilor sau alegi să-ți schimbi perspectiva și să alegi polaritatea pozitivă a acestora? De aceea, în dezvoltarea personală ori în ședințele la psiholog auzi adesea expresia “atragi ceea ce creezi”. Pentru că ceea ce alegi să simți se amplifică.
În textele sfinte, mai ales în creștinism întâlnim cele mai vechi învățături legate de postul emoțional, exprimate prin termeni și expresii specifice epocilor respective: iertare – valabil și azi, cumpătare – valabil și azi etc. A-ți iubi aproapele ca pe tine însuți / însăți se traduce de fapt prin empatie, compasiune, respect și iubire în forma sa spirituală.
Așadar, postul emoțional este perioada în care te oprești un pic din alergătura zilnică și dai atenție emoțiilor tale, cauți să te reechilibrezi, să ajustezi sau corectezi unde este cazul.
Limba unui popor este un organism viu. Ea evoluează odată cu timpurile și tendințele. Limbajul – în toate formele lui (verbal, non-verbal, para-verbal etc) este modul în care comunicăm cu noi înșine, dar și între noi.
Degeaba folosim un limbaj pozitiv către exterior, dacă în interior fierbem de furie. Aceasta arată un dezechilibru pe care ar fi bine să îl corectăm.
Formarea gândurilor ca și a emoțiilor sunt explicate în zilele noastre, în care beneficiem de aportul științelor, prin modificări de procese chimice din organismul nostru. Noi nu putem gândi sau simți procesele chimice. Așa că îmbrăcăm aceste lucruri cu haina cuvintelor.
În Biblie avem următorul pasaj: ‘La început a fost Cuvântul și Cuvântul a fost Dumnezeu și Dumnezeu a fost Cuvântul”. Aceasta ne arată forța incredibilă a cuvintelor. De ce? Pentru că orice cuvânt are una sau mai multe semnificații.
Când comunicăm în exterior cuvintele mai capătă o haină – aceea a tonalități care poate schimba sensul originar, dar și contexte care produc aceste modificări. De aici avem expresia populară “există o sută de forme de a spune DA și o mie de forme de a spune NU”.
Dar puterea supremă a unui cuvânt este dată de o nouă haină: aceea a cuvântului scris. Latinii spuneau “verba volent, scripta manent” – vorbele trec, scrisul rămâne.
Psihologia ca știință este o disciplină relativ tânără. Dar ea a fost practicată de secole de către preoți, profeți care aveau și denumirea de Învățători. Pe măsură ce societatea umană a evoluat, oamenii au simțit nevoia să studieze aprofundat pentru a explica. Așa a apărut știința. Iar rafinarea cercetărilor a dus la dezvoltarea de specializări sau sub-domenii ale unui domeniu mai mare.
Acum poți merge la psiholog pentru terapii de scurtă durată care să te ajute să-ți explici o întâmplare sau o situație punctuală din viața ta, să o înțelegi, să o integrezi și să mergi mai departe. “Când viața îți dă lămâi, fă limonadă” – zice o altă vorbă veche. De ce? Tot pentru că ai alegere – poți alege să te strâmbi la gust și să arunci “lămâia”, sau poți alege o abordare constructivă – fă o limonadă de care să te bucuri. Dar uneori suntem prea covârșiți de o anumită întâmplare sau situație și sentimente precum tristețea, furia, revolta etc. ne pot acapara. Așa că în loc să facem limonadă, cădem în anxietate, depresie sau începem să ne autosabotăm. Și iată de ce Terapia Cognitiv Comportamentală este de-a dreptul magică. Psihologul este empatic, dar nu simte ce simți tu ca vibrație și intensitate. De asemenea, el este obiectiv, căci, nefiind afectat direct poate privi și analiza lucrurile “la rece”. În felul acesta te ajută să te reechilibrezi.
În concluzie
În creștinism există posturile lungi, dar și cele punctuale – miercuri, vineri, duminică.
În epoca modernă există zilele de repaus, terapiile, dar și munca cu sine. Căci dezvoltarea personală și starea optimă de sănătate nu pot fi făcute doar de cineva din exteriorul tău, fără ca tu să depui vreun efort – fizic, psihic și emoțional.
Postul religios poate fi o oportunitate de a reechilibra atât alimentația cât și gândurile și emoțiile, mai ales în contexte comunitare.
Știința ne arată că la persoanele sănătoase anumite forme de post pot avea beneficii, dar există și riscuri. Cel mai important este ca fiecare persoană să ia în considerare starea de sănătate fizică și mentală, să discute cu medicul și psihologul, pentru a adapta practica religioasă la propriul context de viață.
Și, nu-i așa că acum istoria, religia și științele nu vi se mai par niște domenii disparate, fără legătură unele cu altele?
SOLICITĂ PROGRAMARE
Citește și...
Abonează-te la
BLOG DE SĂNĂTATE
Abonează-te la canalul nostru de YouTube
