Un echilibru bun necesită coordonarea mai multor părți ale corpului: sistemul nervos central, urechea internă, ochii, mușchii, oasele și articulațiile.
Problemele cu oricare dintre acestea pot afecta echilibrul. Câteva afecțiuni sunt:
• accident vascular cerebral, scleroză multiplă, boala Parkinson și alte tulburări ale sistemului nervos central;
• Boala Meniere și alte afecțiuni care provin din urechea internă, care pot provoca vertij și amețeli;
• cataracta, degenerescența maculară și glaucomul, care distorsionează vederea;
• slăbiciunea mușchilor mari, în special ai coapselor, abdomenului și spatelui.
Afecțiuni ortopedice
• leziuni ale nervilor la nivelul picioarelor (neuropatie periferică) pot afecta capacitatea de a simți pământul pe care stați sau pe care mergeți.
Menținerea unui tonus muscular normal și a funcționalității este un aspect important al tratamentului. Acest scop este îndeplinit parțial de tratamentul medicamentos în anumite patologii, dar este estențial să fie completat zilnic de exerciții. Acestea întăresc musculatura și previn deformarea membrelor și coloanei. Astfel, ajută la menținerea unei posturi corecte și la flexibilitate. Mențin și ameliorează echilibrul, controlul cutiei toracice, stabilitatea și mobilitatea centurii scapulare și crește mobilitatea brațelor.
Suporturile de echilibru, suprafețele variate și înclinate pot ajuta pacientul să se adapteze la schimbările ce se produc în mediul înconjurător. Reducerea informațiilor obținute pe cale vizuală pot îmbunătăți această integrare.
Exercițiile vor îmbunătăți stilul de mers, coordonarea și propriocepția: exerciții de echilibru și postură în poziția șezând, exerciții de ridicare din șezând în ortostatism, apoi reașezare pe scaun, exerciții de depașire a unui mic obstacol. Se trece apoi la exersarea menținerii echilibrului în condiții ce presupun un grad mai mare de dificultate: rotația bazinului, transferul greutății corpului de pe un picior pe altul, transferul greutății corpului de pe antepicior pe talon, flexia-extensia genunchiului etc.
Obiectivele exercițiilor fizice pentru pacienți:
- Creșterea rezistenței prin activități de aerobic.
- Exersarea grupelor musculare extensoare pentru îmbunătățirea posturii.
- Folosirea unei amplitudini de mișcare mare.
- Exersarea de sarcini duale și provocări cognitive.
- Exersarea de mișcări inițiate și controlate de către pacient
- Exersarea mișcărilor reciproce, coordonate ale brațelor și picioarelor
În timp ce lucrați la toate aceste exerciții, nu doar mușchii și articulațiile vor deveni mai puternice, dar, de asemenea, echilibrul și postura se vor îmbunătăți, vă veți construi rezistența, și, în general, va reduce riscul de căderi sau răniri.
Progamul de recuperare fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare pacient în parte, ținând cont și de alte afecțiuni asociate. Limbajul și indicațiile folosite de către kinetoterapeut să fie în termeni realiști, de un nivel mediu medical, astfel încât să fie ușor de înțeles de pacient.
De reținut ca orice întrerupere de activitate este în detrimentul bolnavului.
Articolul este redactat de Elena Lungu, fiziokinetoterapeut in urma promovarii Facultății de Moașe și Asistență Medicală-specializarea “Balneofiziokinetoterapie și recuperare” din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București.