Analizele medicale decontate par să reprezinte (încă) un mister greu de dezlegat pentru mulți. De aceea ne-am hotărât să discutăm astăzi acest subiect.
Mai întâi, să înțelegem ce este cu asigurările de sănătate pe care toate persoanele care au venituri le plătesc (sau ar trebui ca toate persoanele care înregistrează venituri să le plătească).
Imaginați-vă o hală de depozitare. În această hală sunt depozitați banii pe care oamenii îi plătesc pentru asigurările de sănătate. Din aceasta, banii ies ori de câte ori este nevoie. Atenție, acești bani sunt folosiți atât pentru persoanele care înregistrează venituri, cât și pentru persoanele fără venituri!!!
Cum, teoretic, în România sunt aproximativ 6,5 milioane de persoane angajate, la o populație de aproximativ 18 milioane de oameni, iată că imaginea care începe să ni se contureze în fața ochilor nu este una dintre cele mai plăcute.
Pentru că țările civilizate au înțeles că sumele încasate din asigurările de sănătate de stat sunt insuficiente, au introdus – pe de o parte – obligativitatea asigurărilor private de sănătate și pe de altă parte au făcut praguri la asigurările de stat.
Dacă vă amintiți filmele și serialele cu medici / spitale pe care le-ați văzut de-a lungul anilor, vă amintiți sigur de 2 elemente importante evidențiate de acestea:
- Fiecare pacient care vine într-un spital sau o clinică, este verificat după numărul de asigurare socială. Dacă asigurarea sa este una mică sau insuficientă pentru tratamentul sau intervenția la care urmează să fie supus, atunci pacientului i se spune că trebuie să plătească din buzunar diferența de sumă. De aceea, dacă veți întreba oamenii din alte țări, vă vor spune că au fost situații în care au trebuit să își ia credite ca să poată acoperi costurile.
- Majoritatea spitalelor și clinicilor din filme sunt private. Cele mai mari au și centre de cercetare și centre de excelență și aripă pentru VIP și multe altele, dar toate, absolut toate trăiesc nu doar în încasările în urma consultațiilor și tratamentelor, ci mai cu seamă din donații și sponsorizări de la firme și persoane particulare.
Să facem un exercițiu matematic simplu. O consultație de Oftalmologie, de exemplu, este decontată de Casa Națională de Asigurari de Sănătate la nivelul a 22 sau 28 de lei (în funcție de gradul medicului: specialist sau primar). În timpul consultației se folosesc cam 3-4 echipamente medicale ale căror costuri se ridică la zeci de mii de Eur, iar costurile de mentenanță la alte sute de Eur / an. La acestea se adaugă costul substanțelor și al consumabilelor medicale.
Dacă un medic vede, în medie, 10 pacienți / zi, asta înseamnă cam 200 de pacienți / lună.
- 200 X 10.8 puncte X 2.2 lei= 4752 lei / lună – dacă este medic specialist, și
- 200 X 10.8 puncte X 2.8 lei= 6048 lei / lună, dacă este medic primar.
Din acești bani trebuie plătit salariul medicului, al asistentei, al personalului non-medical, curățenia, electricitatea, internetul, căldura, apa etc.
Când un pacient care vine pentru consultație decontată dorește să găsească cea mai performantă aparatură, cele mai bune condiții, să primească tratament de VIP, ei bine, apare logica discrepanță între ce plătește în realitate și ce așteptări are.
Și aici apare prima întrebare: dacă tot ne dorim o țară ca afară, suntem pregătiți să plătim și costurile pentru aceasta?
Din realitatea care ni se înfățișează în fața ochilor în fiecare zi, constatăm că nu. Avem pretenții, de cele mai multe ori foarte mari, dar nu suntem dispuși să facem sau să oferim nimic în schimb. În România, din păcate, s-a promovat obsesiv (și fals!) ideea de “cea mai bună calitate la cel mai mic preț”.
Un al doilea aspect – și aici revenim, în sfârșit la subiectul principal – este acela al plafonului alocat fiecărei clinici.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate alocă – în baza unui contract anual – o anumită sumă pentru analizele medicale decontate fiecărei clinici din portofoliul său.
Suma alocată nu reprezintă un număr de pacienți sau unul de analize, ci limita maximă până la care se pot face analize decontate.
Un pacient poate primi de făcut – de la medicul de familie sau specialist – de exemplu, 10 analize, iar un altul – 30 de analize; un pacient poate primi de făcut 3 analize, dar prețul acestora să fie mai mare decât ale unui pacient care primește de dăcut 10 analize etc.
Așadar avem o ecuație cu mai multe variabile:
- Numărul total de pacienți care se vor programa pentru analize într-o lună
- Numărul de analize pe care le are de făcut fiecare pacient
- Valoarea – în bani – a analizelor pe care le va avea de făcut un pacient
Necunoscând valorile acestor variabile dinainte, orice clinică își va face calculele la finalul fiecărei zile, pentru a ști cât din totalul alocat de CNAS mai este disponibil.
Iată de ce este posibil ca, chiar dacă aveți o programare la analize din categoria celor decontate de CNAS, să fiți contactați de clinică, chiar cu o zi înainte de data dumneavoastră de programare, pentru a fi anunțați că plafonul alocat de CNAS pentru luna respectivă s-a terminat. Desigur, aceasta nu este o situatție plăcută și nici dorită, nici pentru pacient, nici pentru clinică, dar este o realitate pe care ne-am străduit să o facem decriptăm prin intermediul acestor rânduri.
Așadar, în finalul acestui scurt articol, care sperăm că a mai făcut puțină lumină pe acest subiect, vă mai spunem că:
- degeaba vă supărați pe clinicile care vă anunță că nu mai sunt fonduri alocate analizelor medicale decontate pentru luna respectivă, din toate motivele expuse mai sus
- Atunci când primiți un bilet de trimitere de la medicul de familie sau specialist este bine să nu mai amânați efectuarea acelor analize. Este posibil ca, aproape de data de expirare a acelui bilet de trimitere să nu mai găsiți fonduri la nici o clinică sau să alergați foarte mult până găsiți o clinică ce mai are fonduri disponibile.
În plus, nu există o altă prioritate de grad mai înalt decât sănătatea.
