Kineto-family-1200x460.jpg

26/07/2019 0

Dacă îți dorești doar să faci mișcare sau ai nevoie de kinetoterapie pentru anumite probleme medicale, dar ai un micuț pe care nu ai cu cine să îl lași sau pur și nu poți sta departe de el câteva ore. copilul tău ar avea nevoie de kinetoterapie sau doar să își consume energia într-un mod constructiv și, în același timp, plăcut, dar nu ai găsit încă un mod de a face acest lucru, te așteptăm să ne faci o vizită pentru a găsi împreună soluția potrivită,


23/01/2019 0

Dr. Georgiana Tache - Balneologie, Medicina Fizica si Recuperare MedicalaUn articol de Conf. Univ. Dr. Georgiana Tache – medic primar Medicină Fizică și Recuperare Medicală



Suferințele osteoarticulare de sezon – ce trebuie să știm și cum le putem trata

Iarna vine cu bucurii – zăpada, vacanța, sporturile de iarnă – dar și cu risc crescut de accidente, datorate înghețului și pericolului crescut de alunecare.

Când ne referim la alunecare și cădere, vorbim mai ales de persoanele în vârstă, predispuse la dezechilibru urmat de cădere de la propria înălțime.

  • Din nefericire, impactul cu solul aduce după sine fractura de pumn (de epifiză distală radius), întâlnită mai ales la persoanele de sex feminin, fractura de șold, ce se poate petrece la persoanele de ambe sexe, fractura cu tasare de corp vertebral, fractura brațului la nivelul capului, colului sau diafizei humerale, luxații la nivelul articulației scapulohumerale, la nivelul gleznei sau fractura-luxație de cot.

La persoanele tinere întâlnim entorsele, luxațiile și fracturile petrecute la săniuș, pe pârtia de schi, la patinoar sau pe parcursul unor drumeții, urmcare a folosirii unui echipament neadecvat mersului pe munte, pe distanțe lungi și pe timp de iarnă (pot apărea fracturi de stres la nivelul oaselor piciorului sau gambei).

  • Cel mai frecvent, pacienții noștri mai tineri prezintă diferite grade de entorse de genunchi, de gleznă, luxație (scapulohumerală sau de gleznă) sau disjunctie acromioclaviculară și fractură de gambă (așa numita fractură spiroidă a schiorului), fractura de coccis (cădere de pe sanie).

Entorsa reprezintă o întindere de ligament articular de diferite grade (normal, ligamentul este menit să stabilizeze articulația respectivă). Putem întâlni entorsa simplă, până la cea însoțită de ruptura parțială sau totală a ligamentului, când se ajunge la instabilitate articulară.

  • Această întindere sau eventuala ruptură ligamentară se însoțește de durere locoregională, inflamație articulară, echimoză locală și dificultate la mobilizarea segmentului.
  • Intensitatea semnelor și simptomelor se raportează la gradul de suferință ligamentară.

RECOMANDARE:

Este necesar să aplicăm imediat gheață sau o compresă rece, cold pack sau punga cu gel rece și să păstram repaus articular relativ sau absolut pe o durată de la 7-10 zile, până la trei săptămâni (se vor purta fașe supraelastice sau orteze, eventual aparat gipsat).

  • Durerea intensă și persistentă trebuie să îndrume pacientul către medicul ortoped traumatolog care îi va recomanda să efectueze un examen radiologic, ecografie articulară sau direct examen RMN (sau examen CT dacă exista contraindicații pentru RMN).
  • Dacă nu este doar o entorsă ușoară, ci este o entorsă gravă, este necesară intervenția ortopedico chirurgicală, raportat și la suferinta altor structuri articulare sau la nivelul competițional la care este practicat sportul respectiv sau alte activități sportive, de către pacientul aflat în suferință. Avem drept exemplu ruptura de ligament încrucișat anterior a genunchiului (LIA). Ligamentoplastia artroscopică se efectuează raportat la fiecare caz.
  • Entorsele beneficiază prin excelență de terapie fizicalkinetică, ce constă în proceduri analgetice și antiinflamatoare precum LASER terapie, electroterapie (curenți diadinamici, interferențiali), diatermie (unde scurte, ultrasunete, microunde), TECAR terapie, Crioterapie urmate de program de kinetoterapie de reabilitare medicală (stretching, izometrie și apoi exerciții efectuate activ, din descărcat și, în final, cu încărcare articulară segmentară).

Luxația reprezintă ruptura mai multor ligamente sau chiar a capsulei articulare, ceea ce conduce la distanțarea capetelor osoase cu tendință la dizlocare.

  • Dacă am căzut pe umăr, se poate să constatăm luxația umărului (luxația articulației scapulohumerale), dacă am călcat greșit întâlnim luxația de gleznă, dacă ne-am lovit de un obstacol – putem constata disjuncția sau luxația acromioclaviculară.
  • În afară de durerea intensă, echimoză sau inflamație locoregională, luxația se însoțește întotdeauna de instabilitate articulară și necesită imobilizarea pentru 3-4 săptămâni sau intervenția ortopedico-chirurgicală minim invazivă pe cale artroscopică, vizând reconstrucție, reposturare sau sutura structurilor lezate.

RECOMANDARE

Se va recomanda program de kinetoterapie după imobilizarea postoperatorie.

  • Prin urmare, luxațiile beneficiază atât de tratament conservator, ce constă în reducerea sau repunerea structurilor pe poziții anatomice (se poate realiza sub anestezie locală sau generală), urmată de imobilizarea în orteză și de program fizicalkinetic, cât și de tratament chirurgical.
  • Se insistă pe exercițiile de tonifiere a musculaturii satelită articulației aflată în suferință, asociind și procedurile fizicale în vederea scăderii edemului, inflamației și echimozelor prezente.
  • Luxația structurilor articulare poate fi însoțită de fractura osoasă.

Fractura osului se petrece într-un context mai dramatic, bine conturat, accident petrecut prin cădere sau traumatism când ne lovim de alt participant la sportul de iarna respectiv. Cea mai des întâlnită este fractura spiroidă o tibiei (gamba), dar poate fi și fractura de femur, cap peroneu, oase gleznă, metatarsian V picior, pumn.

  • Fractura înseamnă întreruperea continuității osului, fiind însoțită sau nu, de deplasarea capetelor osoase și/sau de deschiderea focarului cu deplasarea fragmentului osos în afara tegumentului (fractura deschisă).
  • Regiunea respectivă este deformată, poate prezenta echimoză sau hematom local, membrul respectiv adoptă o anumită poziție. Orice tentativă de mobilizare segmentară este intens dureroasă și se însoțește de impotența funcțională segmentară.
  • Fractura poate fi redusă ortopedic (repoziționarea fragmentelor osoase dacă există deplasarea acestora) și imobilizată în aparat gipsat între 3-6 săptămâni sau se poate recomanda intervenția chirurgicală (osteosinteza).
  • După imobilizarea postoperatorie, se recomandă program de kinetoterapie de recuperare. Pentru fracturile membrelor inferioare (de sprijin) este necesară uneori prudența față de încărcarea cu greutate la nivelul membrului operat. Această încărcare este amânată până la două luni și jumătate – trei luni în cazul fracturilor de gleznă.
  • Programul de recuperare medicală constă în proceduri fizicale personalizate, masaj troficizant al segmentului (nu al zonei de fractură și nici la nivelul zonei operate), program de kinetoterapie ce poate dura între 3-9 luni.
  • Se recomandă asocierea cu un regim hiperproteic și aport mineralo-vitaminic, insistând cu vitaminele D, C, E, K2, calciu, magneziu etc. Pentru realizarea unui plan de nutriție adecvat și a urmăririi evoluției, recomand tuturor pacienților programarea la o consultație de nutriție la unul dintre medicii clinicii noastre: Dr. Andreea Șuvoială sau Dr. Mihaela Poterașu.

Dacă ați avut în trecut entorse, luxații sau fracturi și nu ați urmat programul de recuperare recomandat de medicul dumneavoastră și acum resimțiți dureri, disconfort la mișcare sau chiar incapacitatea de a mai mișca în mod corect porțiunea de corp care a suferit, vă recomandăm să mergeți urgent la o consultație de Medicină de Recuperare. În cadrul acesteia medicul vă va face o evaluare corectă și completă și vă va recomanda cele mai potrivite proceduri de fizioterapie și kinetoterapie. De preferat ar fi să nu mai amânați consultația, deoarece una dintre cele mai des întâlnite complicații ale unei recuperări deficitare este artroza.



Programare rapidă

Completarea acestui câmp nu este obligatorie, dar poate fi utilă.
* Informațiile înscrise în acest formular sunt necesare pentru realizarea programării solicitate de dumneavoastră. Politica noastră cu privire la protecția datelor cu caracter personal poate fi citită aici: https://bit.ly/2wzZUp5 ** În cazul în care nu sunteți de acord cu politica privind protecția și prelucrarea datelor cu caracter personal înscrise în acest formular, programarea nu poate fi efectuată.


Abonează-te la blog

Adresa ta de email va fi folosită doar în scopul de a-ți trimite notificări atunci când publicăm un articol. Asigură-te că ai citit politica noastră de confidențialitate și protecția datelor cu caracter personal înainte de a apăsa butonul “Subscribe“



Bio Terra Med Grivița



Bio Terra Med Negulici



Abonează-te la canalul nostru de YouTube



glow-kids-side.jpg

08/05/2018 1

La recomandarea doamnei doctor Roxana Mischianu – medic psihiatru și cu suportul doamnei psiholog Violeta Kaparaliotis am citit și tradus pentru dumneavoastră acest articol din New York Post și sperăm să vă fie de folos. Articolul original se găsește aici: http://nyp.st/2bq8MV3. Materialul video din acest articol este, de asemenea proprietatea New York Post.

Susan i-a cumpărat fiului său în vârstă de 6 ani un iPad atunci când acesta a intrat la școală.

Mi-am spus “de ce să nu-l las să facă un salt?” – mi-a spus ea în timpul unei sesiuni de terapie.

Școala la care învăța John începuse să utilizeze aceste device-uri la clase din ce în ce mai mici și profesoara lui povestea despre beneficiile educaționale ale tehnologiei, iar Susan își dorea tot ce e mai bun pentru băiețelul său cu păr nisipiu căruia îi plăcea atât de mult să citească și să joace baseball.

A început prin a-și lăsa fiul să se joace diferite jocuri educationale pe iPad-ul său. La un moment dat, acesta a descoperit Minecraft, joc despre care profesoara lui John i-a dat asiguraări lui Susan că este “ca un Lego electronic”. Amintindu-și cât de mult se distra ea în copilărie construind cu ajutorul blocurilor din plastic pe care le îmbina în diverse forme, Susan și-a lăsat fiul să se joace în acea după amiază Minecraft.

La început Susan a fost mulțumită. John părea angajat într-un joc creativ pe măsura ce explora lumea cuburilor. Totuși, Susan a sesizat că jocul nu era chiar ca Lego-urile cu care era ea obișnuită să se joace în copilărie, pentru că ea nu trebuia să omoare animale și să găsească minerale rare ca să supraviețuiască și să treacă la următorul nivel. Lui John, însă, părea că îi place să se joace cu acest joc, iar școala avea chiar un club de Minecraft, așa că ce ar fi putut fi rău în asta?

Susan, însă, nu putea să nu observe anumite schimbări apărute în comportamentul fiului său. A început să fie din ce în ce mai absorbit de jocul său, pierzându-și interesul pentru baseball și citit, refuzând chiar să-și îndeplinească îndatoririle. În unele dimineți se trezea și povestea că vedea diverse forme de cub în visele sale.

Ceea ce o îngrijora pe ea era faptul că John ar fi putut dezvolta o imaginație hiperactivă și, pentru că nota în continuare cum comportamentul fiului său se deteriorează, a încercat să-i limiteze treptat accesul la joc. John, însă, a început să facă adevărate crize de nervi. Izbucnirile lui au devenit atât de grave, încât Susan a renunțat la a-i interzice jocul, ea însăși amintindu-și din nou și din nou replica profesoarei lui “este un joc educativ”.

Apoi, într-o noapte Susan a realizat că ceva este profund greșit.

Am intrat în camera lui să-l verific. Teoretic ar fi trebuit să doarmă și m-am speriat îngrozitor…

Și-a găsit fiul stănd în pat, în șezut, cu ochii holbați, privind, cu o privire sângeroasă, către un punct îndepărtat, în timp ce iPad-ul cu ecranul lui strălucitor era alături de el, în pat. Părea intrat într-un fel de transă. Panicată, Susan a trebuit să-l scuture pe John în mod repetat pentru a-l scoate din transă. A fost înnebunitor momentul și ea nu putea pricepe cum băiatul ei – care până mai ieri era vesel și sănătos – devenise atât de dependent de un joc care îl aducea în acele stări catatonice.

Acesta este motivul pentru care părinții cei mai preocupați de impactul tehnologiei asupra copiilor sunt cei care care lucrează în domeniul tehnologiei.

Steve Jobs a fost un astfel de părinte – celebru pentru că le îngrădea propriilor copii accesul la tehnologie. Top managerii și inginerii din Silicon Valley își înscriu copiii la școli “netehnologizate”, precum școlile Waldorf. Fondatorii Google – Sergey Brin și Larry Page și-au înscris copiii, de asemenea, la școli netehnologizate – școlile de tip Montessori, la fel cum au făcut și fondatorul Amazon – Jeff Bezos și fondatorul Wikipedia – Jimmy Wales.

Mulți părinți înțeleg intuitiv că omniprezența ecranelor strălucitoare are un efect negativ asupra copiilor lor. Vedem din ce în ce mai des crize de agresivitate la copiii cărora li se iau aceste device-uri din față, sau incapacitatea de concentrare dacă atenția nu le este stimulată permanent de dispozitivele lor hiper provocatoare. Mai rău, vedem cum copiii devin plictisiți, apatici, neinteresați și neinteresanți atunci când nu sunt conectați.

Dar este chiar mai rău decât ați crede!

Știm că aceste tablete, telefoane mobile inteligente sau Xbox-uri reprezintă, în esență, un drog digital. Cercetări imagistice recente arată că acestea afectează cortexul frontal care este responsabil cu controlul felului în care funcționăm, inclusiv cu controlul impulsivității – exact în același fel precum cocaina. Tehnologia este atât de hiperexcitantă deoarece crește nivelul de dopamină, care este transmițătorul care ne face să ne simțim bine și, de asemenea, cel mai implicat în dinamica dependenței – la fel de mult ca și sexul.

Acest efect de dependență l-a făcut pe Dr. Peter Whybrow, director al Departamentului de Neuroștiințe de la UCLA să-l denumească “cocaina electronică” și pe cercetătorii chinezi să-l denumească “heroina digitală”. De fapt, Dr. Andrew Doan, șeful Departamentului de Cercetare a Dependenței de la Pentagon și US Navy, care cerceteaza dependența de jocurile video – denumește jocurile video și aplicațiile ca “digital pharmakeia”.

Exact, creierul copilului dumneavoastră care se joacă Minecraft arată precum creierul unei persoane puternic drogate. Nu e de mirare că avem probleme să “desprindem” copilul din fața ecranelor (de telefon, tabletă sau calculator) și să descoperim cât de agitat devine acesta atunci când este întrerupt sau chiar i se întrerupe accesul la acestea. În plus, sute de studii clinice arată cum ecranele cresc depresia, anxietatea și comportamentele agresive și chiar conduc către manifestări psihotice în care jucătorul pierde simțul realității și legătura cu aceasta.

În activitatea mea clinică cu peste 1000 de adolescenți în ultimii 15 ani am descoperit o axiomă:

“Un kilogram de prevenție face cât un kilogram de vindecare”, mai ales când vorbim despre dependența de tehnologie.

Odată ce copilul a depășit granița și a pășit pe teritoriul dependenței de tehnologie tratamentul poate fi foarte dificil. Și într-adevăr am descoperit că mi-e mult mai ușor să tratez un dependent de heroină sau de alte droguri grele față de un jucator video pierdut în matrice sau un dependent de social media, în mod special de Facebook.

Conform Declarației din 2013 a Academiei Americane de Pediatrie, copiii cu vârste între 8 și 10 ani petrec 8 ore pe zi pe diverse medii digitale, în timp ce adolescenții petrec în medie 11 ore pe zi în fața ecranelor. Unul din trei copii utilizează tableta sau telefonul mobil inteligent încă dinainte de a putea vorbi. În cartea sa “Dependența de internet” Dr. Kimberly Young afirmă că 18% dintre utilizatorii de internet din SUA, cu vârste între 14 – 18 ani suferă de dependența de tehnologie.

Odata ce o persoană trece granița și ajunge dependentă – de droguri, tehnologie sau de altă natură – are nevoie, în primul rând, de detoxificare înainte de orice alt tip de terapie, pentru ca aceasta să poată fi eficientă. În privința tehnologiei vorbim despre o cură de detoxificare completă – fără calculator, fără tabletă, fără telefon mobil. Curele extreme de detoxifiere includ și eliminarea televizorului. Durata media e unei astfel de cure este între 4 și 6 săptămâni, pentru că aceasta este perioada necesară unui sistem nervos hiper-excitat să se reseteze. Dar aceasta nu este o sarcină ușoară în societatea actuală, plină de tehnologie, unde ecranele sunt omniprezente. O persoană poate trăi fără droguri și alcol, însă în privința dependenței de tehnologie, ei bine, tentațiile digitale sunt pretutindeni în jurul nostru.

Așadar, cum să facem să nu ne lăsăm copiii să depașească această graniță și să nu devină dependenți de tehnologie? Este foarte greu.

Cheia este în a a nu-ți lăsa copilul de 4, 5 sau 8 ani să fie “prins” de ecrane. Acesta este primul element important. Asta înseamnă Lego în loc de Minecraft, cărți în loc de tablete, natură și sport în loc de televizor. Dacă trebuie, cere conducerii școlii în care învață copilul tău să nu-i dea acces la tablete sau alte tipuri de ecrane până la împlinirea vârstei de 10 ani (unii recomandă chiar până la vârsta de 12 ani).

Discută deschis și sincer cu copilul tau despre limitarea accesului său la tehnologie. Ia masa cu copilul / copiii tăi fără prezența device-urilor (televizor, tabletă, telefon mobil etc) – exact așa cum făcea Steve Jobs cu copiii lui. Nu deveni victima sindromului “părintelui distras” – căci, așa cum știm din Teoria Învățării Sociale – “maimuța face ce vede”.

Când vorbesc cu gemenii mei care au 9 ani, sunt foarte sincer cu ei atunci când le spun de ce nu vrem ca ei să aiba tablete, telefoane sau jocuri video. Le explic că există copii cărora le place să se joace pe aceste device-uri atât de mult încât le e foarte greu să se oprească sau să controleze timpul pe care îl alocă acestor jocuri. I-am ajutat să înțeleagă că dacă apucă să fie “prinși” de aceste ecrane și jocuri precum Minecraft – la fel ca majoritatea prietenilor lor, alte părți ale vieții lor ar avea de suferit – ar putea să nu mai joace baseball la fel de mult, să nu mai citească atât de des, să fie din ce în ce mai puțin interesați de proiectele lor la științe sau de cele în natură, că vor deveni din ce în ce mai deconectați de prietenii lor din viața reală. Surprinzător, nu a fost nevoie de multă muncă de convingere, pentru că deja văzuseră cu ochii lor transformările prin care trecuseră prietenii lor apropiați, până la nivelul la care au dispărut pur și simplu din grup, pentru că deveniseră dependenți de tehnologie și nu mai ieșeau să se joace.

Psihologii din domeniul dezvoltării înțeleg că dezvoltarea sănătoasă a copiilor implică interacțiunea socială, jocul imaginativ creativ și implicare în lumea naturală reală. Din nefericire, lumea aceasta care scunfundă copilul în oceanul dependenței de tehnologie este o lume care blochează dezvoltarea sa normală și armonioasă.

Știm, de asemenea, că prada cea mai ușoară pentru dependență sunt copiii dacă aceștia se simt singuri, înstrăinați, fărăp scop sau plictisiți. De aceea, solutia cea mai la îndemână este aceea de a-i ajuta pe copii să se conecteze la experiențe pline de sens din viața reală și să dezvolte relații interpersonale în carne și oase. Angajarea copilului în activități reale și creative și dezvoltarea de legături solide cu ceilalți membri ai familiei nu ofera șansa ca dependența de tehnologie, ca metodă de evadare într-o lume fantastică, să se instaleze. Cu toate acestea, chiar dacă un copil are parte de cel mai bun și cel mai iubitor suport din partea celorlalți membri ai familiei, acesta poate cădea în Matrix odată ce a luat legătura cu ecranele hipnotice și poate începe să manifeste tendințe de dependență față de tehnologie.

În sfârșit, clienta mea – Suzan, i-a luat tableta fiului său, însă bătălia pentru recuperarea acestuia s-a dovedit a fi un munte foarte greu de urcat, cu dese opriri pe parcurs.

Patru ani mai târziu, după foarte mult sprijin și susținere, John este astăzi mult mai bine. El a învățat să folosească un calculator desktop într-un mod mai sănătos și a obținut un sentiment de echilibru în viața lui. Acum joacă într-o echipă de baseball și are prieteni apropiați în gimnaziu. Mama lui, însă, este încă vigilentă și rămane o forță pozitivă și proactivă în ceea ce privește limitarea utilizării tehnologiei de către fiul său, deoarece, la fel ca în cazul oricărui tip de dependență, recăderea în dependență poate apărea în momente de slăbiciune.

Asigurați-vă și voi că copilul vostru are obiceiuri sănătoase, că nu are calculator în camera sa și că cinele în familie se desfășoară fără prezența telefoanelor mobile, a tabletelor ori a televizorului. Acestea toate sunt parte a soluției de a vă feri copiii să devină dependenți de tehnologie.

*Din motive lesne de înțeles, numele pacienților utilizate în acest material nu sunt cele reale.

Dr. Nicholas Kardaras este Director Executiv la The Dunes East Hampton, unul dintre centrele de recuperare de top și a fost profesor de Psihologie Clinică la Stony Brook Medicine. Cartea sa “Glow Kids: How Screen Addiction Is Hijacking Our Kids — and How to Break the Trance” a fost lansată recent.

Aici puteti citi mai multe articole scrise de domnul dr. Nicholas Kardaras: https://nypost.com/author/dr-nicholas-kardaras/

Dacă aveți nevoie de ajutor de specialitate – pentru dumneavoastră sau copilul dumneavoastră, puteți face o programare astfel:


deviatiledeax.jpg

19/09/2016 0

Deviaţiile de ax ale genunchilor în plan frontal (genu varum şi genu valgum) sunt foarte frecvente la copil. În majoritatea cazurilor sunt benigne şi se corectează spontan. Important este să fie depistate formele patologice si să se înceapă un tratament specific precoce.

Urmăriți-ne și pe Facebook

Urmăriți HIFU Centre și pe Facebook

Urmăriți ETREEC și pe Facebook:

© Bio Terra Med 2016. BIO TERRA MED S.R.L. J40/3308/2001 C.U.I: 13798304. Sediu: Calea Grivitei, nr. 3, sect. 1, Bucuresti. P.L. Str. Pictor I. Negulici, nr. 27, Sect. 1, Bucuresti. Iban: RO87INGB0000999904552137 BANCA: ING Bank. Cap. social: 1215000 lei