Vertijul periferic

Vertijul periferic se mai numește Vertij pozițional paroxistic benign sau, pe scurt – VPPB.

Urechea internă – prin labirintul posterior – are rol funcțional în menținerea echilibrului. Labirintul posterior este alcătuit din canalele semicirculare, utricula și sacula. Vertijul de cauza periferică este produs de tulburari la nivelul acestor structuri.

Vertijul pozițional paroxistic benign (vertijul periferic) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cu care se confruntă medicul ORL.

Această boală se manifestă printr-o falsă senzație de rotație a mediului înconjurător sau a corpului. Criza este declanșată de mișcările capului. Are debut brusc și durata de câteva secunde sau minute.

Această patologie poate apărea la orice vârstă, dar cele mai afectate sunt persoanele cu vârste cuprinse între 50-70 ani. Este considerată una dintre cele mai frecvente cauze de pierdere a echilibrului la persoanele vârstnice.

De ce apare vertijul periferic?

Apariția vertijului se explică printr-un exces de otoliți ce coboară în punctul cel mai de jos al sistemului endolimfatic. Aceștia detemină un dezechilibru care se traduce prin apariția mișcării oscilatorii ritmice și involuntare a globului ocular (nistagmus) și a senzației de amețeală (vertiginoasă).

La pacienții tineri factorii favorizanți în declanșarea vertijului sunt:

• traumatismele craniene,
• neuronitele virale,
• intervențiile chirurgicale pentru otoscleroză.

La pacienții vârstnici cele mai frecvente cauze de vertij sunt reprezentate de:

• degenerarea structurilor responsabile cu echilibrul de la nivelul urechii interne, precum și de
• un deficit semnificativ de Calciu.

Alte cauze ce pot determina aparitia vertijului periferic sunt:

• boala Meniere,
• crizele migrenoase,
• decubitul dorsal prelungit,
• otitele cronice,
• sindromul Lindsay-Hemenway.

Cum se manifestă vertijul periferic?

Pacientul acuză un vertij apărut brusc – cu senzație de rotire proprie sau senzația că se învârt obiectele din jur.

Vertijul apare la modificarea poziției capului în raport cu gravitația. Criza de vertij are debut   brusc, durata de cateva secunde sau minute și are caracter episodic, fiind declanșată de mișcarea capului.

Vertijul rotator apare la mișcările de întoarcere de pe o parte pe alta – în pat, când pacientul

• se uită în sus,
• se întinde la orizontală sau
• efectuează mișcări bruște ale capului.

Un procent important de pacienți acuză ca simptomatologie de însoțire a vertijului periferic

• senzația de plutire,
• stare de rău,
• greață și vomă, precum și
• stare de anxietate.

Diagnosticul de vertij periferic

Se stabilește în urma efectuării de teste poziționale.

Tipuri de vertij periferic:

• Cu implicarea canalului semicircular posterior. Este forma cea mai întâlnită în practica curentă.
• Cu implicarea canalului semicircular lateral. Este o formă mai rară de vertij.
• Cu implicarea canalului semicircular anterior. Reprezintă aproximativ 2 % din cazurile diagnosticate.

Există cazuri speciale în care anamneza și examenul clinic nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic.

În această situație se pot efectua teste vestibulare suplimentare cum ar fi:

• videonistagmografia,
• testele calorice și
• posturografia.

Diagnosticul diferențial

Este important să diferențiem criza vertiginoasă prin lezarea sistemului vestibular periferic de criza vertiginoasa de tip central.

În prima situație – vertijul periferic – starea pacientului este agravată de schimbarea poziției capului /corpului. Se ameliorează prin menținerea poziției, nistagmusul (mișcarea oscilatorie ritmică și involuntară a globului ocular) fiind inhibat de fixarea privirii.

În patologia centrală vertijul are permanent aceeași intensitate și nistagmusul nu este modificat de poziție sau de fixarea privirii.

Tratamentul vertijului periferic

Uneori simptomatologia poate dispărea spontan, fără a fi nevoie de tratament. Poate dura zile, săptămâni, chiar ani, cu multe recurențe de-a lungul timpului.

Tratamentul se bazează în principal pe manevrele de repoziționare realizate de medicul ORL. Acestea sunt adaptate canalului semicircular implicat și mecanismului fiziopatologic declanșator.

De asemenea, pot fi utile și exercițiile de readaptare vestibulară ce  ajută la remisia unui sindrom  vertiginos de cauză periferică. Exercițiile au la bază principiul că, pentru reducerea simptomatologiei, criza de vertij trebuie provocată sistematic. Recuperarea pacientului se va face gradual într-o perioadă cuprinsă între două și șase săptămâni.

Consultații O.R.L. – Dr. Alina Anghel – medic specialist ORL, Doctor în Științe medicale

Consultațiile O.R.L. au loc la Bio Terra Med Grivița. Puteți solicita consultații cu plată sau consultații decontate CAS, pe baza biletului de trimitere. dela medicul de familie sau specialist.

Puteți solicita programare completând formularul afișat pe această pagină.